“Îngerul leproșilor” de la Tichilești, dr. Răzvan Vasiliu a plecat într-o lume mai bună. S-a așezat într-un fotoliu, cu o carte și…a început călătoria spre veșnicie.
Tag-uri: in memoriam, leprosi, leprozerie, medic, prefect de tulcea, Razvan Vasiliu, spital Tichilesti, Tichilești
L-am cunoscut, l-am invitat în emisiuni, am vorbit de foarte multe ori cu doctorul Răzvan Vasiliu: un interlocutor cu care puteai să abordezi cu ușurință orice subiect, un intelectual rasat, un poet timid, un om care și-a dedicat aproape întreaga existență bolnavilor de lepră de la Tichilești, județul Tulcea. Omul care a reușit să-l aducă pe M.S. Regele Mihai al României într-un pelerinaj de trei zile în județul Tulcea, prilej cu care am avut onoarea de a – L însoți și a face un documentar al vizitei sale (care a ajuns la Casa Regală).
În anul 2010, pe 5 Mai, am realizat un alt documentar la Tichilești pentru Radio România Actualități și un interviu cu “Îngerul leproșilor” cum îl numeau aceste suflete chinuite care-au învățat să trăiască în comunitate ca niște oameni normali, un interviu pe care merită să-l vedeți și un film deosebit de impresionant cu și despre acești oameni (!) la sfârșitul căruia spuneam “Dumnezeu să- i odihnească în pace și în liniște pe toți cei care au suferit, au iubit, au avut copii…au trăit cu această boală cumplită (“Ultima Leprozerie din Europa. Ultimul capitol…”realizator, Geta Negrișanu, imagine, montaj Răzvan Suliman)
Au trecut doar zece ani și astăzi, iată, trebuie să spun cu durere în suflet: drum liniștit printre stele, respect, ai grijă de sufletele chinuite și odihnește-te în pace, domnule doctor (!) Geta Negrișanu
Vezi și : Ultima Leprozerie din Europa: Ultimul Capitol
Zice Scriptura: “Intrând intr-un sat, L-au întâmpinat zece leproși care stăteau departe, și care au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi! Și vâzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preotilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ, la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Și acela era samaritean. Și răspunzand, Iisus a zis: Au fost zece care s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu au vrut să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?”
***
Doctor în științe medicale, Dr. Răzvan Vasiliu s-a născut în septembrie 1957 la București, într-o familie de medici și a absolvit Facultatea de Medicină în 1984. Pentru scurt timp a profesat la Slobozia, iar după căsătoria cu o tulceancă a ajuns în orașul de la porțile deltei. În 1990, Direcția de Sănătate Publică Tulcea l-a repartizat la Tichilești. Atunci erau în colonie 61 de bolnavi. A rămas peste 20 de ani printre ei, îngrijindu-i și fiindu-le aproape, ca medic și ca om. Timp de trei ani doctorul Răzvan Vasiliu a fost prefect al județului Tulcea (1996-1999).
Răzvan Vasiliu va fi înmormântat vineri, la București, acolo unde s-a născut, a copilărit și și-a desăvârșit studiile.
Doctorul Vasiliu a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler. O copie după decretul privind conferirea decoraţiei este lipită pe o uşă albă şi derăpănată, care ocroteşte cabinetul medical. A fost decorat în temeiul prevederilor articolului 94, litera A, şi ale articolului 100 din Constituţia României, republicată, ale articolului 4, alineatul 1, ale articolului 6, litera A, ale articolului 7, litera B şi ale articolului 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare, la propunerea ministrului de atunci al Sănătăţii. Decoraţia a fost conferită „în semn de recunoaştere a valorii profesionale, a abnegaţiei şi a devotamentului faţă de bolnavi”
***
“Viaţa de lepros nu este una uşoară, pentru că aflând ce ai, cei din jur te judecă, te condamnă, iar mai apoi te pun la zid, pentru totdeauna. Oamenii sunt răi, oamenii te judecă, te condamnă, apoi te urăsc, după care uită de tine, de tot. Nu cred că există om să îşi dorească moartea, indiferent ce ai avea, dar vine o vreme când te uiţi la cei din jurul tău şi îţi spui că moartea vine aşa… ca o iertare”
Comentarii recente