Zbor lin, Adi Oprișan, cu păsările lumii printre stele…(!)
Povestea cu șarm și cuvinte meșteșugite și încet – încet te ducea în lumea lui, absolut fantastică, cu păsări și cu legende, cu întâmplări din paradisul magic care nu se dezvăluie celor care nu prețuiesc cu adevărat delta.
Cine nu-l știe pe Adicuță, pe Adrian Oprișan din Crișan, băltăreț get-beget, cel care iubea Delta Dunării și păsările lumii cu toată ființa. Cu răsăritul roșiatic oglindit de întinderea de ape, cu locurile numai de el știute unde-ți poți umple sufletul cu bucuria spectacolului unic al naturii…cu tainele și magia lor.
Adi s-a născut la Caraorman, acolo unde, înainte de toate a învățat să înoate, să tragă la rame, să meargă cu noaptea în cap la pescuit cu cei bătrâni, a descoperit lumea fantastică în care i-a plăcut să trăiască, oamenii absolut senzaționali, muncitori și veseli, gata să stea cu oaspeții la povești până-n miez de noapte. I-a plăcut barca, luntrea cu care mergea pe drumuri de apă într-o armonie și bucurie deplină, era gospodar și ajuta cum putea atunci când un om pe care-l știa era la necaz, era un suflet mare în care încăpea…o lume. Lumea magică a deltei.
„Adicuță era omul care nu te lăsa la necaz”,îmi povestea o rudă apropiată, „era omul pe care te puteai baza, era un sprijin de nădejde pentru noi. Uite, când s-a îmbolnăvit mama…a fost mereu lângă mine și m-a ajutat la treburile gospodărești care, sigur, erau mult mai greu de făcut atunci…Adi era sufletist, avea vorbele la el, povestea ca nimeni altul,știa toate cotloanele iar pensiunea de la Crișan a continuat cumva povestea pe care el dorea să le-o spună oamenilor despre Delta Dunării și despre oamenii și păsările ei. Adrian a fost un om bun și nu-mi vine să cred că deja vorbim la trecut …și chiar nu cred că va pleca prea departe pentru că va veghea de acolo de sus..”mi-a mărturisit buna mea prietenă printre lacrimi.
Sigur că delta este preferata pescarilor dar ar fi păcat ca toți cei care ajung aici, în inima acestui tărâm de poveste, să nu afle despe obiceiurile oamenilor de aici, despre cântecele și bucatele lor bune rău(!) despre culorile, gustul și lumina fiecărui anotimp…
Adi Oprișan mi-a spus că Delta-i o …Filozofie.
Vestea că s-a stins după un infarct miocardic a luat pe toată lumea care-l cunoștea pe neașteptate. Avea doar 54 de ani, nu se plângea de nimic și obișnuia să spună că va ajunge la bătrânețe și chiar și atunci va conduce turiștii pe cărările cele mai tainice ale deltei și le va povesti ce a mai aflat de la coloniile de păsări care veneau și plecau…an după an…după rostul lor…
Sorina, soția sa, Alexandru, fiul lui Adi Oprișan, Florin, fratele care va continua povestea lui Adrian, Angela, rudele apropiate, prietenii, oamenii care l-au cunoscut sunt împietriți și nu pot crede că Adi nu mai este. Că a plecat cu ultimul stol de păsări fantastice, departe, printre stelele care-i arătau drumul către casă, lui și tovarășilor săi, pescari, turiști, oameni care veneau pentru că iubeau delta…
Nimic nu a prevestit nenorocirea. Totul s-a întâmplat repede, de parcă Bunul Dumnezeu n-ar mai fi avut răbdare și l-a chemat pe Adi la El să-l asculte cum povestește despre deltă, despre minunile din fiecare zi, despre familie și despre oameni care l-au impresionat.
Poate Dumnezeu l-a chemat să-i spună despre locuri și despre oameni.
Drum bun, Adi Oprișan, cu păsările lumii, printre stele! Dumnezeu să te aibă-n paza Sa,în liniște și pace. Noi vom vorbi mereu despre tine și așa vei fi aproape mereu…
