Vox populi, vox Dei (?!) Nicușor Dan merge în turul doi cu George Simion care a obținut 40% din voturi. Merge singur?! Quo vadis, Domine ?
„Vox populi, vox Dei”, lat. „Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu” – rezultat din noțiunea de consensus omnium, cum spuneau romanii. Este vorba de adeziunea unui mare număr de persoane, adusă ca dovadă pentru stabilirea unui adevăr, pentru justețea unei atitudini. Prin „vocea poporului” se înțelege acordul general, invocat spre a recunoaște o părere, spre a aproba o situație.
Expresia, mult uzitată de politicienii tuturor timpurilor atunci când părea a fi utilă pentru a gâdila orgoliul maselor, a fost în fapt o frază, care, scoasă din context, a manipulat și continuă să manipuleze.
Cert este faptul că, iată, primul tur al Alegerilor prezidențiale 2025 i-au adus suveranistului(?), naționalistului(?) George Simion, 40,92 % din voturile liber exprimate de românii din țară. Adică 3.851.815 de voturi. Iar Nicușor Dan, independentul primar al Bucureștiului, l-a surclasat pe candidatul coaliției de guvernare PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu, și a întrat în turul doi cu 20,99 % din voturile liber exprimate de românii din țară (1.975.507 voturi).
Pentru că la acest moment târziu din noaptea furtunoasă (la propriu) a alegerilor (repetate) nu s-a finalizat numărătoarea voturilor din diaspora. Dar Crin Antonescu a plecat deja de la sediul de campanie puțin înainte de miezul nopții recunoscând (tacit) înfrângerea.
“Nu am nicio obligație, niciun angajament față de niciun partid. E clar că românii știu întotdeauna mai bine ce au de votat, nu am ce recomandări să fac”, a declarat Crin Antonescu după ce a spus că pleacă „din această încercare, cred, cu fruntea sus”.
„Quo vadis, Domine ?” lat. „Încotro, Doamne?”. Întrebarea retorică pe care Sfântul Petru o adresează lui Iisus Hristos, pe care îl întâlnește când pleacă spre Roma. Nu știu dacă liderii coaliției de guvernare au început să analizeze cu demnitate și profesionalism unde/de ce au greșit și cum au reușit să-i supere atât de mult pe români, știu doar că au anunțat o ședință de urgență. Nu în noaptea asta. Doar luni, pe la prânz. Și Marcel, nu și-a prezentat demisia.
Nu cred că s-au întrebat „Încotro, Doamne?” Nu cred că s-au așezat cu înțelepciune și au început să gândească „cum” sau „ce fac” pentru ca țara să meargă mai depate pe calea europeană a statelor civilizate din care face parte de facto. Să facă reforme reale și printre cei mai avuți. Și prin ogradele mai mari. Nu, ei au început să-și dea la gioale (scuze pentru expresia neacademică) și să arate acuzator către românii nerecunoscători care au votat cum au știut ei mai bine pentru a-și exprima nemulțumirea pentru felul în care este guvernată țara. Pentru lucrurile rele cu care se confruntă în fiecare zi.
Ei, și apoi am văzut un psd-ist și-un pnl-ist cum, negri de mânie, cum și-au dat cu părerea într-un studio de televiziune că, gata, ar cam trebui să-și vadă de treabă și să plece de la guvernare, că românii și-au luat țara înapoi, deci…s-o conducă… (după cum a spus, sarcastic, senatorul PSD Daniel Zamfir).
Frustrare. Lipsă de respect. Lipsă de empatie. Față de românii care-i tot trimit să-i reprezinte în Parlament. De fapt, trimit o listă de partid cu nume de oameni. Care nu-și prea asumă greșelile (ne-explicate niciodată) ce-i taxează tot pe oameni. Pe români. Pe cei care nu au decât un vot. Atunci când nu este anulat.
Apropo, în județul Tulcea în care s-a născut Crin Antonescu, a crescut, s-a școlit, s-a făcut politician …și așa mai departe, așadar, în județul Tulcea, George Simion a obținut 51,19%. În județul Constanța, 44,42%. În județul lui Tudose, Brăila, George Simion a obținut 45,26% iar Victor Ponta s-a situat pe un onorant loc doi, cu 18,43%. Și tot așa.
În campania electorală Mihai Tudose, europarlamentar PSD, le-a ținut o prelegere dură primarilor (!) pe care i-a atenționat că dacă nu se mobilizează și nu aduc voturi pentru candidatul coaliției, vor răspunde cu funcția și nici nu vor mai primi fondurile necesare proiectelor. Dixit!
Iar candidatul Crin Antonescu nu a venit de mult, de mult tare să mai vorbească cu tulcenii care l-au făcut măricel și l-au trimis să fie domn la București și să vorbească și despre necazurile lor din când în când.
„Quo vadis, Domine ?” lat. „Încotro, Doamne?”. Cine credeți că-și pune totuși întrebarea?
