Tulcea: Un băiat și o fată de 15 și 14 ani s-au sinucis.”Este o depresie severă neluată în seamă de părinți. Copiii ar fi trebuit să aibă ajutor de specialitate, complex” spune Dr. psihiatru Mihai Tatu
Doi copii din Tulcea, de 15, respectiv 14 ani, au plecat de acasă hotărâți să se sinucidă. Un băiat și o fată care se iubeau dar nu erau înțeleși. Doi copii care s-au regăsit într-un tumult de sentimente pe care nu le înțelegau iar familia nu i-a ajutat.
Adolescenți – foto rol ilustrativ
Au luat un taxi care i-a dus în afara orașului, în zona unei cariere dezafectate și s-au aruncat de la o înălțime de peste 50 de metri. Ținându-se de mână.
Povestea lor este tragică și, din păcate, nu este singulară, drept pentru care am cerut o analiză profesională din partea unui recunoscut psihiatru tulcean în persoana Dr. Mihai TATU:
“Este un fapt extrem de grav. Este o tragedie că doi copii, pentru că asta sunt la 14, respective 15 ani, să ia o hotărâre atât de radicală. Să plece împreună, undeva în afara orașului, să se țină de mână și să se arunce de la o înăkțime de peste 50 de metri. Vorbim despre o depresie profundă, dar și despre relații disfuncționale cu părinții.
Nu cunosc istoricul acestor familii dar pot să spun că, să ajungi la sinucidere de acest fel presupune o inhibiție la nivel frontal, adică o depresie severă. O problemă emoțională. Și aici intervine natura realațiilor familiare, a provocărilor de pe rețelele sociale, de pe internet. Copii se susțin unul pe altul atunci când cred că nu sunt înțeleși, atașamentul familiei nu există sau este de natură superficială ori poate, chiar despotic.
Copiii se adună pentru a trăi emoțional pe aceeași lungime de undă. Repet, nu cunosc istoricul acestor familii dar așa se poate întâmpla când copilul nu simte atașamentul, înțelegerea din partea părinților. Dar, cel puțin în cazul băiatului exista o modificare afectivă cu mult înainte de a face fapta respectivă. Deci el, subconștientul lui a prelucrat demult idea sinuciderii drept act final. Dacă se constată că este vorba și despre consum de droguri, atunci este cu atât mai grav.
Ce trebuie să facă părinții?
Ce trebuie să facă părinții? Să-și observe copiii cu atenție, să-i asculte cu răbdare, să accepte că și la această vârstă apare depresia care este o boală și trebuie tratată de profesioniști în sănătate mentală. Trebuie să ia legătura cu un medic specializat în psihiatrie pentru copii. Iar despre droguri…vorbim mult și facem puțin. În fiecare zi se întâmplă tragedii inimaginabile. Din păcate. Iar internetul, rețelele sociale, pot fi o capcană de care părinții trebuie să țină cont”
a spus cunoscutul medic tulcean, Dr. psihiatru Mihai Tatu, după ce i-am solicitat o analiză în acest caz.
Sunt de acord cu cele spuse de dl, Tatu, dar vreau să mai adaug ceva. La acest tip de tragedii cred că a contribuit în bună măsură şi climatul escesiv de permisiv din şcolile noastre. Corcolirea excesivă a comportamentului elevilor are şi asemenea rezultate. Elevii nu mai trebuie să depună efort să înveţe ci profesorii trebuie să depună efort să le capteze atenţia. Elevii nu mai trebuie pedepsiţi, profesorul nu poate nici măcar să ridice tonul ci trebuie doar să se discute cu ei. Ei trebuie să primească totul necondiţionat şi nici măcar să înveţe nu sunt datori. Ei nu pot să aştepte ci vor totul imediat. S-a trecut de la extrema profesorului zbir la extrema în care elevului i se permite să se suie în capul profesorului. În aceste condiţii, dacă mai sunt adăugate şi condiţii familiale şi de anturaj favorizante, elevul devine egoist şi egocentric. El crede că totul i se cuvine şi totul îi este permis. Iar la primul contact cu o situaţie de viaţă reală este inadaptat şi derobează. Prin urmare, atât în cadru familiei, cât şi în şcoală, elevul sau copilul, trebuie să înveţe să depună efort, să accepte că trebuie să facă anumite lucruri care în prezent nu sunt plăcute, să accepte că pentru unele lucruri trebuie să lupte iar pentru alte lucruri trebuie să aibă răbdare, să înveţe să privească lucrurile şi din perspectiva celuilalt. Toate acestea îi vor căli firea, iar in cazurile mai puţin plăcute din viaţa viitoare va fi pregătit să le treacă cu bine.
Tatu e specialist.