Istorie și recunoștință veșnică
Publicist, monograf, traducător, preotul Simeon N. Moruzov a fost un om de mare probitate morală, un exemplu pentru enoriașii pe care i-a păstorit de-a lungul vieții și pentru generațiile de copii cărora le-a deslușit slova și le-a dezvăluit bogăția cunoașterii. A viețuit peste douăzeci de ani în localitatea Zebil, și-a ajutat semenii și a lăsat un adevărat patrimoniu civic comunității. Școala care-i poartă numele are scris în Hrisovul de la temelie „…Și ne-am gândit a-i da acest nume, fiindcă părintele Simeon Moruzov, prin viața ce-a dus în satul nostru, s’a facut întru totul vrednic de aceasta. El fost-a și învățător pe lângă preot, iar în amândouă aceste slujbe, apostol a fost.
Mai intâi, el fost-a cu drag pentru sat și pentru copii cărora le dădea învățătura de carte. Duhovnic bun și înțelegător, Simeon Moruzov a fost ca și un părinte al Satului nostru,în care s’a statornicit.
El ne-a întărit sufletele și ne-a ridicat inimile, îndreptar fiind vieții noastre prin pilda traiului lui crestinesc.
Ne-a ocrotit cu sfatul, – iar în zilele grele ale războiului, scut întru apărarea noastră s’a făcut primind asupriri și loviri, ca un vrednic ostaș al șarei și al Domnului Hristos.
Dar părintele Moruzov a fost și un cărturar, cunoscut în țara întreagă.[…]
Am crezut de cuviință ca pentru toate acestea se cade să-i mulțumim, punându-i numele pe tâmpla acestui lăcaș de învățătură, ca pilda sa fie și pe mai departe, – rod aducând, chiar când omul care l-a purtat nu se mai află între noi.”
Preotul Simeon N. Moruzov și familia sa își doarme somnul de veci chiar în cimitirul satului, acolo unde, localnicii și preoții zilelor noastre au grijă să-i pomenească în fiecare an de Paștele Blajinilor . Și să le mulțumească pentru opera lor de caritate, pentru darurile făcute localității dar și pentru paginile scrise cu migală pentru oamenii de atunci. Și pentru cei de acum. Oamenii din Zebil sunt convinși că niciodată, dar niciodată (!) nimeni nu va mai face ceva similar pentru ei și pentru urmașii lor. Drept pentru care recunoștința lor rămâne veșnică.
Intradevar strabatand centrul localitati Zebil ,e imposibil sa nu observi ,cladirile monumentale ,mari de piatra ,care parca vorbesc despre o alta lume .Cu rusine recunosc ,ca nu cunosteam istoricul acestor edifici ,si nimic despre cel care le construise .Pacat ca zibileni nu au un muzeu in care sa prezinte detalii despre viata si cultura lui Simeon Muruzov .Colindand prin jurul Babadagului ,nu intalnesti in nici-alt sat sau comuna ,chiar in Babadag ,cladiri atat de rafiinate ,utile si durabile ca cele din Zebil ,si nu cred ca gresesc ,afirmand ca insusi populatia zibileana e diversa fata de populatiile din satele si comunele invecinate ,un aspect care iese in evidenta e respectul ,acordat de copii pana la batrani ,persoanei intalnita ,indiferent ca nu esti din partea locului ,primesti binete .Despre harnicia zibilenilor ,doar invidia te poate opri sa vorbesti Se pare ca invataturile si constructiile ,dar mai mult spiritul celui care a iubit oameni si locul,dainuie si azi ,ocrotindui si mentinandule moralul ridicat in lupta cu problemele timpurilor .Din pacate ,zibileni ,nu au putut ridica satul lor ,la inaltimea standardelor dupa puterea lor de munca ,inpedicati fiind si de faptul ca apartin comunei Sarichioi ,dupa impartirea teritoriala de tip comunism ,Cred ca e timpul ,ca satele ,Zebil ,Enisala ,Satul-Nou ,Visterna sa treaca sub administrarea ll Babadagului ,si impreuna primariile sa administreze lacul Babadag ,creind locuri de munca ,atat in domeniul piscicol cat si de agrement sportiv .Zebilu e locul unde poti sa-ti faci prieteni de incredere ,si unde ai ce invata ,din blandete ,respect ,modestie ,si chiar bune preparate de peste ,alaturi de un vin de Zebil .