Fericiți cei prigoniți pentru dreptate. Preoți ortodocși în lagărele de exterminare Ostrov – Dăeni – Salcia

Adăugat de Dobrogeanews pe 29 octombrie 2017.
Tag-uri: chilia veche, comemorare, credinta, dr.nicolae georgescu, episcopie, intelectuali, lagare, munca silnica, ostrov, periprava, preoti, prigoniti, sfintire, sfistofca, slujba, temnite, troita, tulcea

*”Preoții, asemenea intelectualilor, erau hăituiți pentru că încercau să întrețină credința vie în sufletul oamenilor prigoniți. Lista cu numele lor este foarte lungă, vorbim de preoți, călugări sau cântăreți ai bisericii care erau întemnițați sau condamnați la muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Cei mai mulți au trecut prin lagărele morții de la Periprava, Chilia, Ostrov, Dăeni, Sfiștofca (dr. Nicolae Georgescu-Tulcea).

Episcopia Tulcei, Parohia Ostrov și Fundația Nicolae Georgescu-Tulcea, au participat la slujba de sfințire a troiței ridicate în memoria apărătorilor ortodoxiei în vremea comunismului, săvârșită de un sobor de preoți conduși de PS Visarion, Episcop al Tulcei, după care s-a comemorat o perioadă de tristă amintire.

„M-a impresionat în primul rând faptul că oamenii au venit în număr destul de mare și au ascultat tăcuți întreaga slujbă și expunerea unor file de istorie locală pe care mulți dintre bătrânii lor le-au trăit aievea.

Era prin 1950 când, prin decret se înființează coloniile de muncă pentru „reeducarea prin muncă” a celor care nu erau de acord cu regimul care le lua pământul moștenit din moși-strămoși, caii și căruțele, animalele pe care le creșteau așa după cum numai ei știau. Le luau totul. Erau adusi apoi la muncă silnică pentru că „defăimau puterea de stat și organele sale”, pentru „reeducare”, conform propagandei oficiale.

Condițiile de muncă erau extrem de dure, lipsa de igienă și absența oricăror dotări tehnice în aceste colonii le-au transformat în lagăre de exterminare în care deținuții politici au muncit și au supraviețuit la limită. Mureau în fiecare zi și erau îngropați fără nici un semn de recunoaștere, în pământul pe care-l munceau. În Delta Dunării, în zonele adiacente, in lunca și bălțile Dunării, în anii 1945 – 1989 erau 34 de colonii de muncă: Băndoiu, CA Rosetti, Chilia Veche, Chitirica, Cojocaru, Culmea, Dăeni, Demostene-bac, Florica, Gironde-bac, Giurgeni, Gârliciu, Grădina, Grindu- Letea, Hârșova, Luminița, Măcin, Mărașu, Ostrov, Pardina, Periprava, Piatra Frecăței, Salcia, Saivane, Seimeni, Sfiștofca, Stâna, Stoenești, Strâmba, Tătaru, Vădeni. Unele dintre ele au fost lagăre permanente, altele, secții de lucru.

Preoții, asemenea intelectualilor, erau hăituiți pentru că încercau să întrețină credința vie în sufletul oamenilor prigoniți. Lista cu numele lor este foarte lungă, vorbim de preoți, călugări sau cântăreți ai bisericii care erau întemnițați sau condamnați la muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Cei mai mulți au trecut prin lagărele morții de la Periprava, Chilia, Ostrov, Dăeni, Sfiștofca.

Un exemplu este Coliță P. Ioan, născut în 1907, absolvent al Seminarului Teologic, esre hirotonit preot, reface biserica parohială Cetate, gestionează căminul sezonier de copii (1945) este fondator al unui gimnaziu care contribuie la alfabetizarea oamenilor, este arestat alături de sute de preoți din Oltenia în noaptea de 14/15 august 1952, torturat intr-un mod greu de descris în cuvinte, este transferat dintr-un lagăr într-altul, iar la 3 octombrie 1959 este transferat de la Periprava la Ostrov. Foarte slăbit și bolnav nu reușește să-și realizeze norma de muncă (săparea a 3,2 mc de pământ pe zi și transportarea lui până la dig) și este bătut cu coada lopeții atât la muncă cât și în incinta lagărului. Hrana mizera pe care o primeau deținuții i se reduce drastic astfel încât omul face față tot mai greu corvezilor. Ajunge să fie bătut cu bestialitate cu un par, călcat în picioare, lovit cu bocancii în cap până intră în comă, este internat la infirmeria lagărului, unde, cu toate eforturile dr. Rizescu Nicolae, omul se stinge.

Povestea tristă, tragica și nedreaptă a acestui preot se regăsește în povestea altor mii de preoți care au reușit să supraviețuiască sau au trecut la cele sfinte neștiuți de nimeni.Pentru unii preoți informațiile sunt puține pentru că arhivele acestor lagăre sunt distruse în mare parte.

Alături de materialul despre „Preoți ortodocsi în lagărul de exterminare Periprava”, aflat sub tipar și cel referitor la „Preoți dobrogeni implicați în lupta anticomunistă”, tipărit în revista „Cuvânt bun” a Episcopiei Tulcii, noi, cei de la Fundația Nicolae Georgescu – Tulcea, fundație creată în memoria bunicului meu, am încercat să aducem un modest omagiu miilor de preoți condamnați pe nedrept la temniță grea, unii decedați, alții supraviețuind în mod miraculos”  ne-a rezumat capitolul de câteva zeci de pagini prezentat la evenimentul organizat la Ostrov, doctorul Nicolae Georgescu – Tulcea.