Dansul pentru libertate al algerienilor a electrizat publicul- O poveste de la Porțile deșertului Sahara într-o lume fără frontiere, la Porțile Deltei

Adăugat de Geta Negrisanu pe 10 august 2013.

Un festival cât o lume. O lume a cântecului și a dansului popular, o minunăție de culori și forme, de obiceiuri și costume tradiționale din atât de multe locuri ale pâmântului(!) Un festival fără frontiere a pus stăpânire pe orașul de la porțile Deltei: Festivalul Internațional de Folclor „Peștișorul de Aur”. Toată lumea pare că se simte bine- cei peste 1200 de participanți din douăsprezece state ale lumii, laolaltă cu zecile de grupuri și ansambluri folclorice din toate colțurile României, turiștii, uimiți de frumusețea și ineditul locului, nerăbdători să imortalizeze fiecare moment pe aparatele de vacanță și nu în ultimul rând, localnicii. Tineri și bătrâni ies în centrul civic al orașului și se bucură și cântă și dansează împreună cu participanții. Fiecare grup își spune povestea cum știe mai bine . Personal, pot spune că m-a impresionat în mod deosebit felul în care grupul algerian Fen Bladi din Sidi Bel Abbes a reușit să se facă înțeles, felul în care noi toți am perceput mesajul lor, felul în care ne-am lăsați captivați de ritmurile lor. Dansul lor pentru Libertate a electrizat mulțimea care i-a aplaudat și i-a încurajat să continue. Trebuie să vă spun că am avut curiozitatea să aflu câte ceva despre acești locuitori ai nisipurilor, urmași ai berberilor a căror cultură a fost influențată de fenicieni, de cartaginezi, de romani și de spanioli, de turci și de francezi. Sidi Bel Abbes este capitala provinciei cu același nume, situată în nord-vestul Africii de Nord, în Munții Atlas, nu foarte departe de Marea Mediterană, la porțile deșertului Sahara. Așezarea și-a primit numele după cel al unui tainic misionar musulman al cărui mormânt (Marabout) din mijlocul localității a devenit, în timp, loc de pelerinaj pentru credincioșii Islamului. La Sidi Bel Abbes se află singurul lac din lume ale cărui ape pot fi folosite pentru scris. Cunoscut sub numele de Călimară sau Ochiul diavolului, lacul este format din două râuri:  unul conține o cantitate mare de săruri de fier iar celălalt, o varietate de compuși organici ce își au originea în mlaștinile de turbă. În urma reacțiilor chimice se naște cerneala cea de toate zilele, cerneală de calitate care nu se șterge ușor, cerneală care se și vinde de altfel în magazinele de birotică din Algeria și din împrejurimi. Sidi Bel Abbes este și locul unde a început povestea Legiunii Franceze în dimineața zilei de 10 martie 1831, sub soarele ucigător care ardea deșertul, ultimul rege al Franței, Louis- Philippe, a decretat înființarea unei entități militare, numită Legiunea Străină Franceză. Aici, în acest avanpost colonial francez de la marginea deșertului, se află cea mai importantă parte din istoria Legiunii Străine. Până în anul 1961, Sidi Bel Abbes a fost centrul principal de recrutare al legionarilor, teren de antrenament, cartierul general al Legiunii. Conform surselor istorice, sub soarele algerian s-au desfășurat unele dintre cele mai importante pagini din istoria Legiunii. Astăzi oamenii cultivă aici: orz, grâu, citrice, struguri, măsline, curmale, cartofi, plută, iarba alfa și continuă să creadă că, după Dumnezeu și familie cel mai important lucru este libertatea. Grupul algerian din Sidi Bel Abbes a adus la Tulcea exotismul și complexitatea unui popor ce viețuiește într-o lume prea puțin cunoscută, undeva, în nord-vestul Africii de Nord, departe de România. Cu dansul lor pentru libertate, algerienii au adăugat un pic mai multă cunoaștere în dialogul fără frontiere de la Gurile Dunării.