Concursul Internaţional de Interpretare “George Georgescu”

Adăugat de Dobrogeanews pe 17 mai 2013.

Ajuns la cea de-a XXI-a ediție, Concursul Internațional de Interpretare George Georgesu este recunoscut ca fiind un eveniment de mare ținută artistică ce reunește an de an sute de talente interpretative ale muzicii clasice din țară și din străinătate, mulți dintre ei deja nume consacrate ale genului pe marile scene ale lumii. Festivitatea de deschidere a mult îndrăgitului concurs a debutat cu un recital extraordinar susținut de câștigătorul marelui premiu de anul trecut, Valentin Malanețchi de la Liceul Republican de Muzică Ciprian porumbescu din Chișinău, Republica Moldova. Astăzi și mâine se desfășoară probele pe instrumente ale concursului propriu-zis, urmând ca duminică, 19 mai, laureații să ofere un regal de muzică clasică, mult așteptat de melomani.

Președinte de onoare al juriului este fiica marelui dirijor George Georgescu (1887-1964), Ioana Georgescu-Rațiu care și-a mărturisit de fiecare dată “emoţia devastatoare pentru familie, determinată de perpetuarea sensibilă a amintirii tatei, şi în al doilea rând interpretarea, aproape desăvârşită, a unor bucăţi muzicale de mare complexitate de către virtuozi copii, care se dăruiesc total muzicii. Nu poţi să pleci de aici decât cu lacrimi în ochi de bucurie pentru aceşti copii”,  iar președintele juriului este în acest an, Dan Dediu, rectorul Universității Naționale de Muzică București.

  Născut la Sulina în anul 1887, George Georgescu a învățat să cânte la vioară singur și a ajuns un corifeu al artei dirijorale în deceniile de mijloc ale secolului trecut. “Poate ar fi corect să se spună că George Georgescu mai degrabă oficia decât dirija. Exista o solemnitate deosebită în gestul său, în întreaga sa atitudine la pupitru, în însăşi silueta impunătoare, cvasi sacerdotală”, spunea muzicologul Pascal Bentoiu.

Maestrul George Georgescu (1887 – 1964) dirija în 4 ianuarie 1920 primul său concert la Ateneul Român. Începând cu anul 1921 devine, pentru patru decenii (cu o pauză de câţiva ani), directorul general al Filarmonicii din Bucureşti. În timpul directoratului său, orchestra simfonică a Filarmonicii atinge deplina maturitate, ajungând la rangul marilor orchestre ale lumii. Datorită notorietăţii internaţionale a maestrului şi a relaţiilor sale de prietenie cu marii muzicieni ai lumii, la Bucureşti au venit numeroşi compozitori şi instrumentişti: Richard Strauss, Maurice Ravel, Pietro Mascagni, Igor Stravinski, Jaques Thibaud, Arthur Rubinstein. Din anul 1921, George Georgescu a fost Directorul Artistic al “Societăţii Filarmonica”, al cărei preşedinte de onoare era Regele Ferdinand. La Paris, în anul 1926, George Georgescu va fi adoptat de “Grupul Celor Şase”: Georges Auric, Arthur Honegger, Darius Milhaud, Francis Poulenc şi ceilalţi. Între anii 1926-1927, George Georgescu preia bagheta lui Arturo Toscanini şi conduce Filarmonica din New York şi Orchestra Operei din Washington. Reîntors în ţară reia, până în 1944, direcţia Orchestrei Filarmonice din Bucureşti. În paralel ocupă funcţia şi de director al Operei Române. Toată această perioadă este una fastă atât pentru cariera personală a lui George Georgescu, cât şi pentru Filarmonica bucureşteană, care se situează la nivelul celor mai bune orchestre din lume, găzduind o galerie impresionantă de compozitori şi instrumentişi: Richard Strauss, Ravel, Mascagni, Stravinski, Bartok, Vincent d’Indy, George Enescu, Paul Constantinescu, Marcel Mihalovici, Dinu Lipatti, Menuhin, Casals, Cortot, Backhaus, Thibaud, Rubinstein. În acea perioadă, în semn de preţuire, statul francez îi conferă „Legiunea de Onoare”.

 “Georgescu dragă, pentru a treia sau a patra oară în viaţa mea de compozitor care a început acum vreo 24 de ani – am avut adevărata emoţie, nespus de dulce, care o resimte autorul când se simte în fine înţeles şi se vede interpretat cu convingere… îndrăznesc să zic, cu dragoste! Îţi mulţumesc din inimă şi mulţumesc şi tuturor camarazilor din orghestră. Să trăieşti, pentru bucuria noastră a Românilor şi muzicienilor” îi scria în 1925 George Enescu după Concertul cu Simfonia I-a .
În anul 1944, George Georgescu va fi „epurat pe viaţă”, acuzat de „crima de a fi interpretat muzică germană”, iar în 1947, la intervenţia autoritară a lui George Enescu, George Georgescu revine la pupitru, conducând nu Filarmonica, ci “Orchestra Radio”. Între anii 1954-1964 el este din nou director al Filarmonicii, şi asigură primele ediţii ale Festivalului „George Enescu”. Îi aduce la Bucureşti pe Richter, David Oistrach, Yehudi Menuhin, îi lansează pe Lola Bobescu, Valentin Gheorghiu, Ion Voicu, Radu Aldulescu, Ştefan Ruha. În aceeaşi perioadă reia turneele personale în Italia, Ceholsovacia, Ungaria, Franţa, Anglia, Statele Unite şi conduce Filarmonica la “Berliner Fesstage”, la Dresda, la Viena şi la Atena, unde, în Marele Amfiteatru “Herod Atticus”, succesul repurtat este copleşitor. Ultimul concert pe care l-a dirijat în străinătate a fost la Berlin, acolo unde îşi începuse cariera. Palmaresul lui George Georgescu era impresionant: a dirijat 52 de orchestre din lumea întreagă, 850 de concerte în Bucureşti cu programe inedite – 100 de piese româneşti şi 396 de lucrări străine, majoritatea, partituri contemporane în primă audiţie, a colaborat cu 150 de solişti români şi străini. Bilanţul carierei dirijorale este impresionant: 400 de prime audiţii din muzica universală şi peste 100 de prime audiţii absolute româneşti, zeci de turnee în Statele Unite, Anglia, Franţa, Italia, Germania, U.R.S.S., Suedia, Finlanda, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Austria, Turcia, Bulgaria, Grecia etc. Criticii muzicali au denumit anii în care maestrul şi-a desfăşurat activitatea „epoca Georgescu”.

 George Georgescu aparţine pleiadei de mari dirijori ai veacului 20. În plan universal, istoria artei interpretative îl situează alături de nume legendare ca: Arturo Toscanini, Wilhelm Furtwangler, Leopold Stokowski, Karl Bohm, Herbert von Karajan, Sergiu Celibidache. În plan naţional el rămâne “seniorul” artei dirijorale româneşti.