3 Mai- Ziua mondială a libertății presei: Ce a făcut statul român pentru ca presa să rămână independentă, o putere în stat?!
Diluția identității jurnalismului este una dintre problemele fundamentale ale presei din România. Aflată în concurență continuă cu rețelele sociale, presa aleargă după trafic, dă știri pe bandă rulantă, dar interesul public apare mult prea rar. Anii grei de criză economică, controlul politic, deprofesionalizarea și abdicarea de la standardele meseriei, precum și lipsa de sprijin a publicului au lăsat urme adânci în profesie, în ansamblul ei. Redacțiile sunt subdimensionate iar specializarea editorială a dispărut aproape complet. Mulți dintre jurnaliștii cu experiență au continuat să părăsească redacțiile tradiționale, fie spre meserii mai bine plătite și care le aduc satisfacții profesionale mai mari, fie spre noile produse
media.
Tema din 2021 a Zilei mondiale a libertăţii presei, „Informaţia ca bun public”, evidenţiază importanţa informaţiei ca bun public şi solicită îmbunătăţirea şi facilitarea obţinerii, distribuţiei şi recepţiei conţinutului informaţiei pentru a consolida meseria de jurnalist. Prin tema zilei se recunoaşte procesul de schimbare în care se află în prezent sistemul de comunicare şi informare, şi care are un impact deosebit asupra sănătăţii noastre, asupra drepturilor omului, asupra democraţiilor, şi în dezvoltarea durabilă la nivel planetar.
Pentru a sublinia importanţa informaţiilor în cadrul mediului online, cu prilejul Zilei mondiale a libertăţii presei din 2021, Organizaţia Naţiunilor Unite evidenţiază trei subiecte-cheie, pe pagina online dedicată zilei: măsurile pentru a asigura viabilitatea economică a mijloacelor de informare; mecanismele pentru asigurarea transparenţei companiilor de internet; capacităţile sporite de competenţe pentru a dezvolta proiecte de alfabetizare media, care să permită oamenilor să recunoască şi să aprecieze jurnalismul ca parte vitală a informaţiei, ca bun public.
ONU a declarat marcarea acestei zile pentru a aduce în atenţia publică importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare, conform articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: ”Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat”.
