21 martie -NEVRUZUL pentru popoarele turcice

Adăugat de Dobrogeanews pe 21 martie 2013.
Tag-uri: comunitatea turca, Iusein Ibram, Nevruz, Nevruzul

(vezi și “Despre NEVRUZ  și despre obiceiuri străvechi” pe Tv online)

Cea mai importantă sărbătoare anuală, din punct de vedere al unităţii lumii Turce, precum şi a celor dobrogeni este Nevruzul, cu o vechime de peste 5 milenii. Cuvântul “Nevruz”, în traducere din limba persană, înseamnă “zi nouă”, de la “Nev”, adică nou şi de la “Ruz”, adică zi.

Este vorba de o nouă zi a anului, în care natura reînvie şi oamenii se bucură odată cu venirea primăverii. Nevruzul este o sărbătoare (o celebrare) a primăverii din cele mai vechi timpuri a popoarelor turcice care trăiesc pe diverse teritorii cum ar fi: Estul si Centrul Asiei, Siberia, Caucazul, Anatolia, Crimeea, zona Balcanilor. De asemenea este o sărbătoare si in Iran, este ziua ce marchează începutul noului an iranian.

De obicei Nevruzul pica în jurul zilei de 21 Martie, corespunzătoare cu ziua echinocţiului de primăvară, când ziua şi noaptea devin egale.  Dar pentru toţi musulmanii această sărbătoare este înainte de Zodia Berbecului (la unele popoare musulmane ea ţine între 3 şi 7 zile iar la altele poate dura şi până la 14 zile Firesc, există particularităţi pentru fiecare comunitate, aşa cum există şi povestiri, unele fantastice, toate  dedicate luminii, bucuriei, culorii verzi, miracolului vieţii.

În toate privinţele lumea turcică sărbătoreşte venirea primăverii sub nume diferite: Navruz, Navriz, Novruz, Nooruz, Noruz, Sultan Nevruz, Mart Dokuzu, Yil Basi (Anul nou), Yeni Gün (Ziua Nouă), Ulusun Ulu Günü (Marea zi a naţiunii) si Ergenekon Bayrami (Sărbătoarea Ergenekon).

Legenda spune că în urmă cu mii de ani neamul Turcilor a fost izolat în Munţii Erghenegon peste care nu putea trece. Ei s-au organizat cum au putut, au extras zăcăminte și-au facut carbuni, au crescut animale şi nu au încetat să spere că într-o zi vor fi eliberați cu ajutorul lui Alah .

Și, iată că într-o zi au văzut un lup intrând şi ieşind printr-o nișă în stâncă; și atunci l-au urmărit și au reuşit să iasă din strâmtoarea acelor munţi. Acel moment se consideră a fi ziua în care poporul Turc s-a răspândit în cele patru zări ale lumii. Musulmanii de ramură sunită leagă momentul Nevruzului de naşterea lui Ali, ginere al Profetului Mahomed.

Nevruzul începe cu o curăţenie generală iar lumea aruncă în foc haine vechi şi-şi cumpără altele noi, ele simbolizând necazurile şi supărările vechi care se aruncă odată cu hainele. Potrivit calendarului solar persan, sărbătoarea de Nevruz relevă originea comună a popoarelor indo-europene.

La începutul zilei de 21 martie, cei mai tineri reprezentanţi ai comunităţii turce pornesc în alai, pe la casele rudelor şi prietenilor, colindând şi vestind reînvierea naturii. Grupuri de băieţi sau tineri însoţite de muzicanţi, interpreţi la tobe şi trompete, umblă din casă în casă, cântând „Navrez Cirri”, cântecul specific acestei sărbători. Tinerii agaţă în ramuri înflorite de cireş şi cais cadourile primite la casele pe care le-au colindat, de obicei batiste dantelate sau brodate şi chiar marame.

În cea de-a doua parte a zilei sunt organizate procesiuni la monumentele funerare din cimitirele turceşti şi se aduc omagii strămoşilor. De sărbătoarea Nevruzului se curăţă mormintele, se aşează pietre funerare mormintelor noi, se plantează flori şi se rostesc rugăciuni. Săracilor întâlniţi în cimitire li se împart fructe, bani şi mâncare. Poate cel mai spectaculos ritual al sărbătorii de Nevruz este reprezentat de săriturile peste foc. Doar cei mai viteji membri ai comunităţii merg până la capăt cu acest ritual. Pentru a alunga bolile şi a intra sănătoşi în primăvară, membrii comunităţii turce ard vechiturile, cum ar fi hainele vechi, şi apoi sar peste foc, în sunetul cântecelor tradiţionale.

De asemenea, se organizează reuniuni tradiţionale, la care se sacrifică miei, berbeci şi petreceri la iarbă verde şi se ciocnesc ouă vopsite în foi de ceapă, ale căror coji se aruncă şi ele în foc, alături de haine. Conform unor alte variante ale tradiţiei, cojile de ouă trebuie să fie aruncate pe pământ, simbolizând momentul lepădării de urât, de anotimpul rece, de greutăţi şi de lipsuri.

Nevruzul este asemănător, din punct de vedere al obiceiurilor, sărbătorilor pascale româneşti. „Este vorba despre o nouă zi, în care natura reînvie şi oamenii se bucură de începutul unui nou an şi de venirea primăverii. Nevruzul este o sărbătoare specifică ce evocă, în majoritatea culturilor tradiţionale din spaţiul indo-european, renaşterea naturii, bucuria vieții, speranunui nou început”, ne-a mărturisit în această dimineață deputatul Iusein Ibram.