Sântandrei: Noaptea strigoilor și a pricolicilor. Dueluri sângeroase cu limbile de la melițe și coasele ori topoarele furate din gospodării

Adăugat de Dobrogeanews pe 29 noiembrie 2019.
Tag-uri: anul nou geto dacic, mos andrei, mos nicolae, obiceiuri populare, pricolici, santandrei lupi, strigoi, usturoi

autor Geta Negrișanu

Se spune că Sântandrei ae fi cunoscut din vremurile cele vechi ca fiind o divinitate geto-dacă, protector al lupilor și al oamenilor de strigoii care ar da târcoale-n această noapte gospodăriilor, caselor și sufletelor celor mai buni dintre muritori. Oamenii credeau că  Moș Andrei și Moș Nicolae, începutul iernii și haitele de lupi care-și începeau ritualul de împerechere, sunt semne de îmbătrânire și degradare a timpului calendaristic. 

“Ordinea firească a lumii se schimbă neîncetat, ajungând în noaptea de 30 noiembrie, la “Noaptea Strigoilor”, acea stare simbolică de haos dinaintea creației. Este o noapte a strigoilor și a pricolicilor. Strigoii morți sunt spirite ale morților care nu ajung în “Lumea de dincolo” iar Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care își părăsesc trupul în timpul nopții, se rostogolesc de trei ori și capătă infățișare de lup”.  Este o noapte de spaimă, întrucat spiritele morților ies din morminte și, împreună cu strigoii vii, „care în această noapte își părăsesc culcușurile lor, fără să aibă vreo știință despre aceasta” (Pamfile, 1914, p. 127), se iau la bătaie pe la hotare, răspântii de drumuri și prin alte locuri necurate. Duelurile sângeroase cu limbile de la melițe și coasele ori topoarele furate din gospodăriile oamenilor se prelungesc până la cântatul cocoșilor, când spațiul se purifică, duhurile morților se intorc în morminte, iar sufletele strigoilor revin în trupurile și paturile părăsite fără știința lor.

Pentru ca să nu se poată apropia de case, oamenii, mănâncă usturoi în aceasta seară, se ung pe corp tot cu usturoi, sau numai pe frunte, pe piept, pe spate și pe la încheieturile trupului. La casă, se ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea să intre. Se mai credea că sunt și strigoi care nu doreau să facă rău. Aceștia „fac hori pe la răspântiile drumurilor, unde joacă cu strășnicie până la cântatul cocoșilor” (Pamfile, 1914, p. 128).

Sfântul Andrei este unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, cel dintâi chemat să creștineze Tracia și Sciția (Scitia Minor – Dobrogea de astăzi), martirizat în Ahaia în anul 70 d.Hr. prin răstignire pe o cruce în formă de X despre care spunem și astăzi că ar fi “Crucea Sfântului Andrei”. În credința populară sărbătoarea Sfântului Andrei marca perioada de cumpănă a anului, sfârșitul toamnei și începutul iernii iar oamenii obișnuiau să-i spună “Andrei cap de Iarnă” și numele său, în varianta fonetică Indrea sau Undrea era adeseori folosit pentru denumirea lunii decembrie. Trecerea de la vară la iarnă, de la lumină la întuneric cu toate ritualurile și legendele cunoscute indică posibilitatea ca această noapte să fi reprezentat și celebrarea Anului Nou geto-dacic, în fapt, Dionisiacele câmpenești și fermentarea vinului la populația tracă, precum și sărbătoarea Brumalia, din Imperiul Roman.

Ziua și noaptea de Sf. Andrei sunt considerate numai bune pentru desăvârșirea unor practici divinatorii cunoscute ca fiind farmece de dragoste. De la Păzitul usturoiului până în miez de noapte când celor mai credincioși li se arată ursitul, la ghicitul pe malul unei ape sau la fântână și până la vrăjile din oglindă sau  la cele cu corzile scripcii, toate aceste farmece de dragoste erau menite să aducă iubirea celui dorit și, evident căsătoria.

Fata de măritat prepara o „Turtucă de Andrei”, o turtiță subțire din făină de grâu cu foarte multă sare. O cocea pe plită și o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apa ca să-și potolească setea urma să o ceară de nevastă. Alte fete, dupa ce soseau acasă de la “Păzitul Usturoiului”, semănau câte un cațel de usturoi privegheat într-un cocoloș de aluat. După felul în care incolțea și creștea usturoiul semănat, se cam împlinea soarta. Timpul era la fel de favorabil și pentru observații meteorologice și astronomice. Bătrânii cei înțelepți cercetau cerul în noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei și “prooroceau” anul, prevestind dacă va fi bogat sau sărac, ploios sau secetos, dacă va fi pace sau război, dacă va fi bucurie sau tristețe.