UNESCO a acceptat includerea Tarafului românesc în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Omenirii
Tag-uri: armonica, cimpoi, cobza, comisia unesco parlament, deputat lucian simion, instrumente, lautari, lista patrimoniului mondial, muzici si dansuri, tambal, taraful romanesc, taraful traditional, UNESCO
autor Geta Negrișanu
Mărturiile despre muzica spiritualităţii noastre, despre vitalitatea acestui popor există şi pot îngădui dubla invocaţie a chemării străbunilor. Călătorii străini au descris petreceri, tarafuri, dansuri, sărbători, obiceiuri, iar neamurile mărturisitoare au adunat mărturii despre spiritualitatea exotică a valahilor din principate române.
Secretariatul Covenției UNESCO privind Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a comunicat autorităților române acceptarea dosarului prin care autoritățile române au propus includerea ”Tarafului tradițional din România” pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Omenirii.
“Mă bucur nespus că avem șansa de a da tot mai des vești bune din această zonă a Listei Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, pe care România este deja reprezentată de o serie de tradiții, expresii orale, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi univers, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale. Și vorbim despre ritualul Călușului, de Doină, de Ceramica de Horezu, şi de Dansul fecioresc din Transilvania…” ne-a declarat deputatul Lucian Simion, membru al Comisiei pentru relația cu UNESCO din Parlamentul României.
“Taraful tradiţional se regăseşte în toate zonele folclorice ale ţării atât în localităţile rurale cât şi în cele urbane şi mai ales acolo unde există şi formaţii de dansuri. În timpurile vechi, fiecare zonă, fiecare provincie istorică era reprezentată de anumite instrumente, în Dobrogea era renumit cimpoiul, dar și țambalul, cobza sau “armonica”. Aproape în fiecare localitate există muzicanţi şi, din fericire, tradiția-și continuă povestea pentru că oamenii se întâlnesc și astăzi în vatra satului unde cântă și dansează așa după cum făceau odinioară bătrânii lor la Hora satului.
Taraful tradiţional din mediul rural şi-a modificat treptat componenţa, şi-a creat şi dezvoltat un limbaj armonic particular în a II-a jumătate a secolului XIX. Multe dintre familiile cele mai vechi au cel puţin un lăutar în bătătură, iar copiii învaţă să cânte înainte de a scrie sau de a citi. De sute de ani, oamenii au știut să treacă peste vremuri de bucurie ori de jale cântând, povestind totul în armonia sunetelor lesne de înțeles pentru oricine. Ei duc tradiţia mai departe, moştenirea de familie, moștenirea națională iar demersul nostru are la bază faptul incontestabil că multe dintre instrumentele vechi se pierd și există pericolul ca și linia melodică a tarafului românesc să se piardă-n acordurile muzicii pan-balcanice de exemplu, care nu prea are legătură cu cultura noastră tradițională. De aceea, includerea în Lista Reprezentativă UNESCO a ”Tarafului tradițional din România”este cu adevărat o veste bună” a precizat Lucian Simion, membru al Comisiei pentru relația cu UNESCO din Parlamentul României în cadrul unui interviu referitor la Patrimoniului Cultural al Omenirii.