Conecteaza-te pe Twitter

Sfântul Gheorghe pentru Dobrogeni

St.George-02În anul 1996,  printr-un ordin al ministrului Apărării Naționale s-au nominalizat ocrotitorii spirituali pentru fiecare categorie . Astfel, aviatorii, respectiv Statul Major al Forţelor Aeriene, au ales ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, marinarii, respectiv Statul Major al Fortelor Navale, au ales-o ca ocrotitoare pe Sfânta Fecioară Maria, iar Statul Major al Forţelor Terestre a ales ca patron spiritual pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Războinicul anatolian popular cunoscut drept Gheorghe, născut la anul 272d.Hr. – devenit sfânt creştin – rămas orfan de mic după tatăl său nobil dar având mama provenind dintr-o familie israeliană bogată, a fost decapitat la 23 IV 303 în Nicomedia / azi Izmit de către Diocleţian, cunoscut Împărat roman născut la Split / azi în Croaţia, ce conducea romanii după model persan, pentru că între miile de convertiţi la creştinism a determinat-o şi pe împărăteasa Alexandra s-o facă, prin intermediul discipolilor slujitori creştinaţi ai ei Apolo, Codrat şi Isachie. Moaştele sale au fost risipite mai târziu – între care o bucată a craniului se află azi în Mănăstirea bănăţeană Sângeorge din Birda, judeţul Timiş / construită de Iovan Brancovici, despotul Sârbilor, în 1485 (transfer făcut pentru ascundere de musulmani), uneltele cu care a fost torturat Gheorghe fiind ţinute de copţi în Egipt. S-a alăturat armatei romane şi a parcurs ierarhia militară până a ajuns general, gata de sacrificiu in orice moment. În ciuda decretului împotriva creştinilor (emis de împăratul roman Diocleţian în 303, după ce a consultat Oracolul din Milet), Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din porunca împăratului, Gheorghe a fost întemniţat şi supus torturii (în cele mai cumplite forme, spre a fi exemplu tuturor) pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vene de bou şi toate celelalte torturi n-au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa. Martorii suferinţelor lui Gheorghe, uimiţi de puterea sa de a îndura durerea, au părăsit vechea credinţă, îmbrăţişând creştinismul. Respingând oferta lui Diocleţian – de a renunţa la creştinism pentru a deveni garda lui personală – s-a ajuns la decapitarea lui Gheorghe. O verişoară după tată a Sfântului Gheorghe, cunoscută drept Sfânta Nina (296 – 340), a creştinat începând din 319 Iberia caucaziană – de atunci ţara preluîndu-şi numele de Georgia. În conştiinţa populară Românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numerose biserici purtând hramul său. Ca simbol puternic, crucea sa constituie steagul Angliei şi imaginea Sfântului Gheorghe este prezentă pe steagul Moldovei trimis de Ştefan cel Mare la Mânăstirea Zograful de la Muntele Athos. Sfântul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române, patronul Banatului dar şi al Etiopiei, Maltei, Palestinei, Rusiei, Portugaliei, Greciei, Muntenegrului, Serbiei, etc. Pentru Marele Mucenic Sfânt Gheorghe este dezlegare la vin şi untdelemn. Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului). Este totodată patronul Angliei, al Georgiei și al Moscovei. În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua sfântului se serbează cu mese bogate și cu daruri.

In calendarul popular, San-George este considerat a fi un zeu al vegetaîiei, protector al naturii inverzite, al vitelor și al oilor, el fiind identificat în Panteonul romanesc cu Cavalerul Trac. În spiritualitatea populară, San-George este cel de-al doilea stâlp calendaristic, alături de – Samedru –Sfântul Dumitru, între cele două divinități există o înțelegere cosmică. Se spune că atunci când se aud primele broaște cântând, San-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viață, el fiind considerat Cap mare de primavara, înverzitorul intregii naturi, semănătorul tuturor culturilor și închizătorul anotimpului friguros. In credința populara, San-George este o divinitate tânară, hipomorfă, purtată în spate de un cal. În egală măsură, el este și o divinitate pastorală, de origine indo-europeană, ziua sa de celebrare fiind considerată a fi momentul de început a anului pastoral.

În ajunul zilei de 23 aprilie oamenii pregăteau cu grijă brazde verzi, tăiate sub forma pătrată, în care înfigeau ramuri verzi, înmugurite de salcie. In noaptea sau dimineața zilei de San-George capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza brazdele, astfel împodobite, „de strajă „la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor, la grajduri, în grădini și pe mormintele din cimitire. Se credea că, astfel, oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele malefice, ce deveneau extrem de active în acest moment de început a anului pastoral. Măsurile de protecție se luau mai ales împotriva strigoilor care, conform tradiției, furau mana vitelor cu lapte. Tot împotriva strigoilor se obișnuia a se pune lângă poarta casei și la intrarea în grajd o grapă așezată cu dinții în sus și cu un brăcinar de fecior cast petrecut printre aceștia. Brazdele și ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva frigurilor sau pentru a fi amestecate în hrana animalelor și pentru a fi puse în cuibarele cloștilor pentru a avea pui cat mai mulţi şi pentru a le feri de boli si ulii. O altă practică era împodobirea donițelor pentru lapte cu multă verdeață și cu flori de primavară. În dimineața zilei de San-George, apa și verdeața tocată erau turnate în hrana animalelor, crezându-se că, astfel, va spori laptele vitelor și că vor fi protejate de toate relele. Și pentru că San-George era considerat a fi Cap Mare de Primăvară – moment important in derularea timpului calendaristic – în preziua sărbătorii dar și pe parcursul celor trei zile în care era celebrat, erau îndeplinite numeroase ritualuri de aflare a ursitei și a norocului. In ajunul zilei de San-George, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul dacă priveau  intr-o cofă plină cu apă.

In dimineața zilei de 23 aprilie tot ele, fetele, puneau în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa, pe furiș, care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau ca în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau pătrate peste an, pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli sau pentru a se face cu ele farmece de dragoste. De ziua Sfântului Gheorghe fetele mai obișnuiau să semene usturoi pentru a fi înzestrate cu toate virtuțile tămăduitoare ale lui.

Dis – de – dimineață, înainte de a se scutura roua, fetele mergeau pe furiș în pădure, prin locuri ferite și îndepărtate, „până acolo unde nu se auzeau lătratul câinilor și cântatul cocoșilor”, pentru a culege matraguna și năvalnic, pe care le aduceau acasă și le puneau în pod sau sub streașină, cu credința că aceste plante miraculoase le vor aduce pețitori bogați. Obiceiul păstra ceva din solemnitatea ceremonială a marilor rituri: fetele își luau traista și un colac descântat și, odată ajunse în pădure, se incingeau într-un joc cu semnificații magice, mâncau colacul, stropeau cu vin locul din care recoltaseră plantele și abia apoi se întorceau acasă purtând un steag, numit pe alocurea struț, confecționat din ramuri de copac impodobite cu panglici multicolore.

Flăcăii, la rândul lor, căutau, în dimineața zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfărâme lacătele și lanțurile sau putea sa le confere lor, flăcăilor, proprietăți miraculoase. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă din pădurea localității în care trăiau, ducând cu ei câte o cofă cu apă neîncepută. Fiecare tânăr își ascundea vasul într-un loc doar de el știut rostind numele fetei ce-i era dragă. Apoi, până la ivirea zorilor se prindeau cu toții în horă, spuneau cimilituri sau cântau din fluiere. La răsăritul soarelui fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se afla un fir de iarbă, credeau că se vor cîsîtori cu fata iubită și că vor trăi împreună până la adânci bătrânețe. Dacă în apă se afla o floare uscată sau veștedă, era semn ca tânărul nu se va însura în acel an, iar daca găseau pământ, se credea ca feciorul va muri în curând.

Urzicatul era un alt obicei de San-George, pentru că sărbătoarea deschidea o perioadă solicitantă în derularea tuturor activităților economice, tinerii se atingeau, pe furiș, peste părțile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, nutrind convingerea că în felul acesta vor fi mai ageri, mai harnici și mai sînătoşi de-a lungul întregii veri care urma sa înceapă.

Tot astăzi, turcii de pretutrindeni sărbătoresc Ziua Copilului deoarece, în anul 1920, de Sfântul Gheorghe, s-a întrunit pentru prima dată Parlamentul Republicii Turcia iar națiunea Turcă și-a dobândit independenţa, suveranitatea și libertatea.

Grecii din comuna tulceană Izvoarele pregătesc de Sfântul Gheorghje, după un ritual străvechi, Corbanul- un miel umplut cu măruntaie, orez, ciuperci și multe mirodenii și verdeață, copt numai în celebrele cuptoare de lut, sfințit și împărțit întâi de toate oamenilor săraci și nevolnici din comunitate.

A consemnat Geta Negrișanu-sub îndrumarea divină a Sfântului Gheorghe

CONFIDENȚIALITATEA DATELOR DVS. Dobrogeanews păstrează datele dvs. personale în baza sa de date de comunicare. În absența unui consimțământ specific din partea dvs., Dobrogeanews nu vă poate trimite știri electronice. Dacă doriți să primiți astfel de știri, puteți solicita acest lucru în mod direct introducând adresa de e-mail la care vrei să primeşti ŞTIREA atunci când se întâmplă. ÎN FELUL ACESTA VĂ EXPRIMAȚI ACORDUL SA PRIMIȚI ȘTIRI ELECTRONICE DE LA DOBROGEANEWS

Distribuie articolul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.