Conecteaza-te pe Twitter

Așezări de soare la Gurile Dunării

(Sarichioi, Enisala, Sabangia, Zebil şi Visterna)

Demult tare, în urmă cu mai bine de 600 de mii de ani, Bărăganul era un fund de mare iar Munţii Dobrogei se ridicau deasupra apelor ca o insulă uriaşă. A urmat o succesiune de perioade geologice de îngheţ-dezgheţ dar Dunărea şi-a urmat cursul spre Marea cea mare. În timpul regresiunii dacice, vechiul golf Halmyris începe să se inchidă, izolându-se de mare printr-un cordon litoral. Aşa s-a născut compexul lagunar Razim-Sinoe . Apa de aici este salmastră iar suprafaţa de peste 100 de mii de hectare face din Razim cel mai mare lac din România.

Enisala    De-a lungul timpului săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din vremuri îndepărtate. La sud-est de Sarichioi, de-a lungul lacului Razim au fost descoperite mărturii ale existenţei umane din sec IV-V î.Hr. până-n perioada feudalismului timpuriu. În locul numit de localnici „la bursuci” a fost cercetată o aşezare neolitică cu necropolă ce aparţinea fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa în neoliticul mijlociu. La Sabangia s-au găsit fragmente ceramice şi topoare din piatră din neolitic dar şi monede romane sau bizantine. Nordul satului Visterna se află chiar peste o aşezare romană din sec II-IV. Cele mai multe mărturii arheologice au ieşit la iveală în zona Enisala : aici s-a conturat existenţa celei mai mari necropole medievale din Dobrogea, fragmente ceramice ce aparţin culturii Hamangia, şi, într-o zonă împădurită s-a identificat cea mai mare necropolă geto-dacică din România, cu peste 400 de morminte din sec IV-III î.Hr. Pe un deal din apropiere putem vedea şi astăzi ruinele cetăţii Enisala, numită-n timp şi Heracleea după Heracleea Pontică – colonie a Megarei. Uneltele din piatră şlefuită, ceramica şi rămăşiţele unui mamut relevă faptul că zona a fost locuită din vremuri imemoriale. Construită cu scop militar, la răscruce de drumuri de apă ori de uscat într-o perioadă în care valurile se spărgeau de stâncă, cetatea pare ruptă din poveste. Construită de puterea Bizantină şi de cea comercială Genoveză la sfârşitul sec0lului al XIII-lea, în perioada 1398 – 1416 a trecut sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân. În 1417 cetatea va fi cucerită de turci în campania lui Mehmet I. După secolul al XV-lea, cetatea va fi abandonată pentru că nu mai corespundea scopului pentru care a fost construită.

Pământ şi ape păstreză istoria şi legendele celor ce-au trecut şi-au vieţuit aici: marile lacuri de la gurile dunării stăpânesc aşezările unde soarele răsare şi apune în adâncuri. Localitățile Sarichioiului se întind pe o suprafaţă de 29 de mii de hectare de-a lungul lacurilor Razim şi Babadag şi pe valea Ceairelor în podişul Visternei.(…) În fostul fort al cazacilor Sarichioi, norii aleargă grăbiţi dinspre mare peste singurătăţi preistorice. Aşezarea este menţionată pentru prima dată în anul 1651 de călătorul turc Evlia Celebi, ca un sat tătăresc. (…) În Dobrogea cazacii nekrasoviţi, o grupare desprinsă din marea oaste a cazacilor de pe Don, au venit în urma înfrângerii răscoalei conduse de atamanul Bulavin în 1707 -1708 . Conducerea a fost preluată de legendarul Ignat Nekrasov care i-a salvat pe războinici de furia ţarului Petru I trecându-i peste hotarele sudice ale imperiului, în Kuban, teritoriu aflat atunci sub stăpânirea Hanului Crimeei.(…) Ruşii – lipoveni, staroverii, nişte uriaşi tăcuţi cu ochi albaştri ca cerul, se remarcă prin ataşamentul lor necondiţionat faţă de credinţa moştenită de la strămoşi. Ritualurile şi obiceiurile lor străvechi se încadrează perfect în învăţătura şi morala creştină cu o încărcătură sacrală deosebită. Marile evenimente ale istoriei lor sunt legate de latura spirituală a existenţei. Credinţa ruşilor-lipoveni din Sarichioi este creştin – ortodoxă de rit vechi, păstrată încă din timpul creştinării Rusiei Kievene la anul 988. În 1862 a avut loc schisma celor din Sarichioi : biserica din lemn a ars şi pe malul lacului Razim, staroverii au construit în anul 1866 biserica cu hramul Naşterii Maicii Domnului . În 1868 a fost construită o a doua biserică, cu hramul Sfântului Vasile cel Mare. Două biserici monumentale, din piatră, amândouă albastre, amândouă bătute de valuri, pentru fiecare parte religioasă câte una, definitivându-se astfel ruptura din sânul comunităţii nekrasovite. Construite în stil bizantin, în formă de cruce, bisericile din Sarichioi cu turlele profilate pe cerul albastru sunt adevărate cetăţi ale credinţei celei vechi.(…)

Zebilul este întemeiat de turci la anul Hegirei 1019 ce corespunde anului creştin 1610. Zebil înseamnă „pomana de apă a lui Ilias”. Românii s-au stabilit aici pe la 1815. Localitatea se desfăşoară pe toată latura de nord-est a lacului Babadag şi este mărginită de un semicerc de dealuri : Vărărie, Lutărie, Gavana Mică, Dealul Bufniţei, Cairacel şi Cairac sau malul Piatra Roşie. În zonă se află o mică peşteră numită Gura Zmeului. Se vorbește și astăzi că aici ar fi fost sălaşul unui spirit mereu reâncarnabil despre care povestesc adesea bunicii nepoţilor neastâmpăraţi. Localnicii spun că nu trebuie să te aventurezi prin preajma micii grote fără o panglică roşie pentru protecţie iar legenda spune că odinioară aici chiar vieţuia un zmeu.Un uriaş care a lăsat o urmă-n stâncă. Oamenii locului mai vorbesc despre cutremurul din timpul ciumei din 1831, în postul Crăciunului, când s-au năruit laolaltă biserici şi case şi turnuri şi oameni şi vite cădeau din picioare. Urlau câinii şi fiarele pădurii. Ciuma a ţinut de la Sfânta Maria Mare până la Sfântul Dumitru. Localnicii cred şi astăzi că a fost pedeapsa divină pentru păcatele oamenilor prea multe şi prea mari.(…)

La cinci kilometri de Sarichioi, scăldată de apele lacurilor Razim şi Babadag se află una dintre cele mai vechi aşezări româneşti a cărei continuitate de locuire este atestată de izvoarele arheologice încă de la începutul preistoriei: Enisala. Nu lipsesc aici nici urmele culturii de tip „Dridu” care documentează acel proces de formare a poporului român, iar perioada stăpânirii bizantine străluceşte încă în lumina care străbate zidurile cetăţii. Istoria orală ne trimite pe la mijlocul secolului al VII-lea, când Împăratul bizantin Eracle ar fi construit-o. Istoria cetăţii este legată şi de povestea unui sfânt : marele Mucenic Theodor Stratilat, un general viteaz căruia Împăratul Vicinius i-a încredinţat pe la anul 310-315 conducerea cetăţii Heracleea. Dar generalul a luat toţi idolii de aur la care se inchina armata, i-a sfărâmat şi i-a dăruit celor sărmani îndemnându-i către dreapta credinţă. Împăratul i-a tăiat capul într-o zi de 8 februarie pentru credinţa lui.

Există locuri unde trebuie să asculţi vocea pământului. O voce ce urcă din adâncuri în poveştile oamenilor până ce devine făptură. Făpturile mitice, plămădite de o lume arhaică, dau viaţă cetăţii crescute din stâncă. Zidul de incintă are o grosime de aproape doi metri şi este flancat de turnuri de apărare cu câte trei, patru și cinci laturi. Intrarea în cetate se făcea pe latura de sud printr-o poartă cu deschidere înaltă prevăzută cu arcadă dublă şi apărată de un turn în cinci colţuri. Istoria orală vorbeşte despre faptul că la jumătatea secolului XVII satul era părăsit de foştii locuitori greci iar în cetate se mai adăposteau ciobanii cu oile lor. Pe la 1850 Ion Ionescu de la Brad regăseşte aici numai români veniţi din Moldova şi Transilvania. A întâlnit aici şi legendele lor care-au rămas pilde de viaţă până-n zilele noastre.

Aşezările de pământ şi soare ale Sarichioiului sunt rânduite de o mână divină pe lângă apă. Pentru că apa reuneşte formele mitice ale realităţii, purifică şi are valoare morală prin taina botezului.

Laguna Razim s-a format într-o mie de ani prin înnisiparea anticului golf Halmyris de la Marea Neagră. Complexul lagunar Razim-Sinoe este cea mai întinsă zonă lacustră din ţară. Pe aici ajungeau corăbiile genovezilor la cetatea Enisala iar caiucele turceşti făceau regulat drumul la Istanbul. Vânturile rotitoare fac din Razim o mare de mai mici dimensiuni, cu valuri sălbatice care pun adeseori viaţa pescarilor în pericol. Oamenii ştiu aici când nu-i bine să ieşi în larg. Au semnalele lor. Sarichioi este cea mai veche şi cea mai mare aşezare a lipovenilor. Ei au adus aici tradiţia pescuitului-veche de când lumea, deprinderile şi iscusinţa vânătorii. Pescarii Razim-ului pleacă în puterea nopţii. Tăcuţi, înconjuraţi de linişte. Doar alunecarea bărcilor legate una de alta şi strigătul păsărilor lumii. (…) În vremurile cele vechi, Razimul dădea mult peşte: erau cherhanale pe maluri iar pescarii şi femeile lor îl pregăteau pentru vânzare. Cel mai adesea era pus la sărat după o tehnică numai de ei ştiută, moştenită de la bătrânii lor din Rusia: veneau oameni din toate zările pentru a cumpăra de la lipovenii de la Razim. Specialiştii vremii consemnau la 1880 faptul că ” unul din locurile unde se făceau cele mai mari pescării de pe coastele Mării Negre şi poate chiar din Europa este seria de lacuri şi lagune ale Razimului cu peste zece mii de pescari”. În 1894 Grigore Antipa vorbea deja despre o depopulare a Razimului ca urmare a unei exploatări greşite. În perioada 1850-1870 în Sarichioi au existat peste douăzeci de cherhanale. Acum pescuitul nu mai este profesia de bază a localnicilor. În zonă sunt trei cherhanale moderne de prelucrare a peştelui, două societăţi piscicole şi mulţi pescari independenţi( fragment din textul conceput pentru film- Geta Negrisanu)

(vezi filmul pe Tv online)

CONFIDENȚIALITATEA DATELOR DVS. Dobrogeanews păstrează datele dvs. personale în baza sa de date de comunicare. În absența unui consimțământ specific din partea dvs., Dobrogeanews nu vă poate trimite știri electronice. Dacă doriți să primiți astfel de știri, puteți solicita acest lucru în mod direct introducând adresa de e-mail la care vrei să primeşti ŞTIREA atunci când se întâmplă. ÎN FELUL ACESTA VĂ EXPRIMAȚI ACORDUL SA PRIMIȚI ȘTIRI ELECTRONICE DE LA DOBROGEANEWS

Distribuie articolul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.