Conecteaza-te pe Twitter

Unire și Independență. Unirea Dobrogei cu țara mamă, România, a fostul pasul hotărâtor pentru marea Unire (Simion Lucian-Eduard, Deputat PSD)

lucian-simion14 Noiembrie 1878 a fost momentul istoric care a marcat întreaga istorie modernă a României. Revenirea Dobrogei la patria mamă a fost în fapt, prima unire din epoca modernă, unire care a  întărit economic micul regat, fapt ce i-a permis să meargă mai departe și să înfăptuiască Marea Unire așteptată de un popor întreg. De o întreagă națiune.

Pentru noi, ziua de 14 Noiembrie are o semnificație deosebită și nu putem să nu retrăim cu emoție și determinare momentele istorice care – au readus Dobrogea, această străveche provincie istorică, acolo unde-I era locul în România.

La 14 noiembrie 1878, momentul unirii cu România, Dobrogea, cu Delta Dunării şi Insula Şerpilor, avea o suprafaţă de 15 776 kmp, o populaţie de cca. 100 000 de locuitori și putea asigura României controlul sectorului fluvial Galaţi-Tulcea-Sulina, a gurilor de vărsare ale Dunării, precum şi accesul la Marea Neagră de la vărsarea braţului Chilia până la 5 km sud de Mangalia.

Ajuns în zorii zilei la Brăila, Domnitorul Carol I însoțit de I.C. Bratianu, de comandantul Diviziei militare ce urma să intre în Dobrogea, le-a spus oamenilor adunați într-un număr foarte mare să-l întâmpine pe Suveran: „Prima bombă, aruncată asupra Brăilei, a fost semnalul de război; bateriile de la Calafat au răspuns la ea în aceeași zi. Prin luptele de dincolo de Dunăre s-a întărit neatârnarea și mărirea României. Astăzi trecem pentru a doua oară, Dunărea, însă în pace și liniște, spre a lua în stăpânire o țară pe care armata noastră a câștigat-o prin eroismul său!”.

Mulțumesc eroilor care au înțeles importanța jertfei lor pentru istoria unui neam și îmi exprim recunoștința și întreaga mea prețuire pentru toți cei care s-au implicat în desăvârșirea acestui moment istoric care a definit în mod clar viitorul României moderne pe bătrânul continent din care facea parte de peste 2000 de ani.

La ceas aniversar, la împlinirea a 139 de ani de la revenirea  Dobrogei la patria mamă, România, urez tuturor tulcenilor, dobrogenilor, tuturor românilor, mulți ani cu sănătate, unitate și încredere în puterea și voința acestui popor.

La mulți ani, tulceni, la mulți ani, dobrogeni, la mulți ani, români !

Simion Lucian-Eduard, Deputat PSD Tulcea (declaratie politica)

1,251 total views, 28 views today

Adresa de e-mail la care vrei să primeşti ŞTIREA atunci când se întâmplă :

Distribuie articolul

Google1YahooMyspace

Un Raspuns la Unire și Independență. Unirea Dobrogei cu țara mamă, România, a fostul pasul hotărâtor pentru marea Unire (Simion Lucian-Eduard, Deputat PSD)

  1. Motoc Corneliu 14 noiembrie 2017 at 7:28

    Unirea Dobrogei cu Romania nu a fost sarbatorita intr-o bucurie deplina. Alipirea Dobrogei a insemnat pierderea Basarabiei. La 27 septembrie 1878 senatul roman voteaza o motiune in care se stipuleaza ca:”comisia aleasa de Senat a studiat corespondenta diplomatica a guvernului in privinta tratatului de la Berlin si a vazut cu adanca mahnire ca puterile europene prin vointa lor unanima si in interesul pacii generale, au impus Romaniei sacrificii dureroase. Comisia propune sa se imputerniceasca guvernul de a se supune dispozitiilor tratatului de la Berlin si in acelasi timp sa puna stapanire aspra Dobrogei si a Deltei Dunarii si pana la convocarea unei constituante, sa dministreze acest teritoriu dupa regulamentele in vigoare.”
    “Cand dupa multe deliberari reprezentantii Puterilor Europene semneaza la 1/13 iulie 1878 Tratatul definitiv de la Berlin, care modifica pe cel preliminar de la San Stefano, precum si cel de la Paris din 30 martie 1856, ei prevad in articolele 22 si 43 pana la 56 dispozitiile relative la Romania si din 5 puncte cerute, ne atribuie Delta Dunarii si Insula Serpilor, ne impun retrocedarea districtelor din Basarabia, ne dau Dobrogea cu o linie de granite(mai pe urma defavorabil fixate) de la rasarit de Silistra pana la sud de Mangalia spre nou creatul Principat al Bulgariei, nu admit vreo alta despagubire pentru cheltuielile noastre de razboi, ne oblige sa suferim trecerea trupelor rusesti, pet imp de un an, pana cand acestea vor avea sa evacueze Bulgaria; iar recunoasterea independentei Statului nostrum, pentru care ni se admite acum in sfarsit numele de Romania, o spun-pe langa conditia retrocedarii Basarabiei- si la conditia modificarii articolului 7 din Constitutia noastra in sensul tolerantei religioase la exercitarea drepturilor politice.”
    La 10 noiembrie 1878 Domnitorul Carol a semnat decretele prin care Guvernator al Dobrogei era numit Nicolae Catargi, iar prefect de Tulcea George Mihai Ghica. La 12 noiembrie se stabilesc demersuri intre Ministrul Afacerilor Straine Mihail Kogalniceanu si oficialitatile ruse din Dobrogea conduse de Belozeskowitz pentru preluarea Dobrogei.
    In seara zilei de 13 noiembrie, domnitorul Carol I a plecat de la Bucuresti cu un tren special catre Braila. Ajuns la 9 dimineata in Braila, i-a fost facuta o deosebita primire din partea locuitorilor, iar regele Carol a facut doua proclamatii, una catre locuitorii Dobrogei si una catre armata romana. Proclamatia catre locuitorii Dobrogei a incercat sa linisteasca nationalitatile conlocuitoare, regele fagaduind drepturi egale pentru absolute toti locuitorii Dobrogei:,,marile puteri europene prin Tratatul de la Berlin a unita tara voastra cu Romania. Noi nu intram in hotarele voastre trase de Europa, ca cuceritori; dar o stiti si voi, mult sange romanesc s-a varsat pentru desrobirea popoarelor din dreapta Dunarii. Locuitorilor de orice nationlitate si religiune! Dobrogea, vechea posesiune a alui Mircea cel Batran si a lui Stefan cel Mare, de astazi face parte din Romania…cele mai sfinte si mai scumpe bunuri ale omenirii, viata, onoarea si proprietatea sunt puse sub scutul unei Constitutiuni pe care ne-o ravnesc multe natiuni straine. Religiunea voastra, familia voastra, pragul casei voastre vor fi aparate de legile noastre si nimeni nu le va putea lovi fara a-si primi legiuita pedeapsa. Dreptatea Romaniei nu cunoaste deosebire de neam si de religiune. Credinta voastra,familia voastra vor fi aparate deopotriva ca si ale crestinilor… si crestini si musulmani, primiti dar cu incredere autoritatile romane, ele vin cu o anume insarcinare de a vindca ranile razbelului, de a apara persoana, averea si interesele voastre legiuite, in sfarsit de a dezvolta buna stare morala si materiala. Armata romana care intra in Dobrogea, nu are alta chemare decat de a mentine ordinea, si, model de disciplina, de a ocroti pacinica voastra vietuire. Salutati dar cu iubire drapelul roman,care va fi pentru voi drapelul libertatii, drapelul dreptatii si al pacii.’’
    Aceasta proclamatie catre dobrogeni au fost tiparita in mai multe limbi(romana, bulgara, turca si greaca) si impartial locuitorilor din intreaga Dobroge.
    La Braila, episcopul Melchisedec, oficiaza un TE-DEUM, se ridica un arc de triumf, iar regele face o proclamatie catre armata romana reprezentata de regimentele 4, 5 si 7 de infanterie, un regiment de artilerie si regimental 2 Rosiori, sub comanda generalului Anghelescu: ,,Soldati! Puterile mari europene, prin Tratatul de la Berli au unit cu Romania, Dobrogea, posesiunea parintilor nostri de mai inainte. Azi veti pune piciorul pe acest pamant, care devine tara romaneasca! Voi nu intrati in Dobrogea, ca cuceritori ci, intrati ca amici, ca frati, ai unor locuitori,cre astazi sunt concetatenii vostri.in aceasta noua Romanie veti gasi o populatiune, car in cea mai mare parte este romaneasca. Insa veti gasi si locuitori de alt neam si de alte credinte.toti acestia, care eevin membri ai statului roman au aceleasi drepturi la protectiunea si iubirea voastra. Intre ei veti gasi si populatiuni musulmane ale caror obiceiuri se deosebesc de ale noastre.Va recomand cu deosebire ca sa respectati credinta lor. Fiti in mijlocul noilor vostri concetateni, ceea ce ati fost, atat in timp de pace, cat si pe campul de onoare: model de bravura si de disciplina, aparatori ai drepturilor Romaniei si ante-luptatori ai egalitatii si ai civilizatiei Europei; astfel va cunoaste intreaga Europa si cu mandrie confirmam aceasta.’’
    La ora 1 regele a trecut Dunarea in Dobrogea, la Ghecet (actual Smardan), dar nu a stat mult aici, fiind nevoit sa revina la Bucuresti in decursul serii. Armata romana a continuat drumul spre Tulcea, fiind primita cu entuziasm de catre locuitorii localitatilor prin care au trecut.

    Prezenta regelui Carol I la Smardan a avut un caracter simbolic, deoarece in judetul Tulcea se aflau, inca, corpuri ale armatei rusesti. Inca de dimineata drapelul Romaniei era arborat pe malul drept al dunarii, iar o statie de telegraf a fost adusa special pentru acest moment solemn, pentru a trimite informatiile cat mai rapid presei centrale de la Bucuresti. De asemenea, pe malul drept al Dunarii o delegatie de natii conlocuitoare ale judetului Tulcea, formata din turci si bulgari, astepta momentul trecerii dunarii de catre armatele romane. Cu toate ca in judetul Tulcea si Delta Dunarii existau si multi locuitori de etnie rusa acestia nu au participat la aceasta ceremonie, semn ca si-ar fi dorit mai mult ca acest teritoriu sa fie sub administrare ruseasca.
    Festivitati prilejuite de aniversarea alipirii Dobrogei la tara mama au avut loc si la Tulcea, in data de 18 noiembrie 1878. Aici s-au ridicat 3 arcuri de triumpf in cinstea armatei romane, care a sosit in port cu 14 nave. Cele trei arcuri de triumf au fost ridicate de comunitatile greaca, evreiasca si bulgara. Chiar daca navele armatei romane au venit in Tulcea, trupe ruse au continuat sa stationeze aici, pana la 22 aprilie 1879.
    Trupele romane sosite in Tulcea au fost primite de elita comunitatii romanesti printre care se numarau Costache Boamba, Nedelcea Gasca, Petre Uzum Toma, Mihalache Sotirescu, Mihalache Petrescu, Vasile Soschirescu si altii. La 22 aprilie 1879, fostul guvernator rus al Tulcii, Belozeskowitz, retrage toata flota rusa din portul Tulcea. Cat timp in Tulcea a fost administratia militara rusa nu a fost mentinuta o stare de ordine. Pregatirile pentru primirea administratiei romanesti a fost facuta pe ascuns deoarece guvernatorul rus nu dorea sa reiasa rolul eliberator al armatei romane, iar materialele necesare acestui eveniment au fost confiscate.
    Domnitorul Carol a vizitat Dobrogea in toamna anului 1879, impreuna cu ministrul de interne, Mihail Kogalniceanu, pornind de la Braila, apoi urmand traseul prin Galati-Isaccea-Tulcea-Constanta.
    La inceputul anului 1878 guvernul roman a trimis in Dobrogea doua comisii: una militara si una civila care aveau ca scop sa faca un raport despre nevoile populatiei din Dobrogea, atitudinea populatiilor conlocuitoare despre unirea Dobrogei si elaborarea unui plan de masuri care aveau sa fie implementate imediat dupa unire.
    Imediat dupa unirea Dobrogei statul roman a inceput sa puna accentual pe invatatura scolara in limba romana. S-a facut apel la invatatori si la preoti din stanga Dunarii sa vina aici sa predea pentru a intari si dezvolta elemental romanesc. In primul an de la unire se infiinteaza mai multe scoli romanesti in Judetul Tulcea, iar in Delta Dunarii la Sulina si Chilia.
    Pana la alipirea Dobrogei la Tara Mama cand Dobrogea intra sub jurisdictia episcopiei Dunarii de Jos, crestinii de aici aveau doua episcopate: unul grecesc cu resedinta la Tulcea si unul bulgaresc cu resedinta la Silistra.Tot Bulgarii infiinteaza si in Tulcea o episcopie in 1870 cu ajutorul turcilor ,care intra in conflict deschis cu cea greceasca, iar prin invrajbirile facute se aduceau mari prejudicii bisericii. Aceasta a fost desfiintata imediat dupa 1877. Trecerea Dobrogei la Episcopia Dunarii de Jos s-a facut printr-o lege cu articol unic votata in unanimitate la 18 decembrie 1880
    Raportul protoeriei Tulcea nr 129 din 12 septembrie 1878 ne precizeaza ca in plasa Sulina existau 8 biserici ortodoxe de stil nou in care slujeau 11 preoti, iar la 1885 in Sulina erau 7 biserici si 12 preoti.
    Dim pacate nu toti romanii s-au aratat incantati de unirea Dobrogei cu Romania, opiniile fiind accentuate si de nenumarati jurnalisti ai vremii. Ei considerau ca aceasta provincie era slab dezvoltata si ar fi o povara pentru Romania, iar orasele Galati si Braila ar fi falimentate de portul Constanta.
    Ziua de 14 noiembrie a fost propusa pentru a fi sarbatorita de primarul Leonida Sterea ca “zi de sarbatoare a cetatii Tulcea”inca de la 1900, dar a fost pusa in aplicare de prefectul Nenitescu.

    (Motoc Corneliu )

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>