Conecteaza-te pe Twitter

14 Noiembrie 1878 – 14 Noiembrie 2016 Proclamația către Dobrogeni a Principelui României, Carol I de Hohenzollern, pentru realipirea Dobrogei la trupul țării, România

“Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă. Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale consti-tuţională, va primi o organizaţiune definitivă. Care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornice poziţia voastră cetăţenească.

Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră.” 

Unirea Dobrogei

Unirea Dobrogei

După o noapte de călătorie, fără somn, Domnitorul Carol a ajuns în zorii zilei la Brăila. Din delegația de primire făceau parte I.C. Brătianu, comandantul Diviziei militare ce urma să intre în Dobrogea, generalul G. Anghelescu, prefectul judeţului, ofiţeri superiori, primarul în fruntea consiliului municipal al Brăilei; un numeros public manifesta pentru Suveranul României.
Domnitorul a încălecat roibul său preferat şi a mers la locul unde era înşiruită Divizia militară. Pe un timp întunecoas şi umed, cu străzi noroioase, Principele a străbătut oraşul călare în fruntea trupelor, apoi le-a trecut în revistă şi s-a citit “Înaltul Ordin de zi către soldați”:
“Soldaţi!
Puterile Mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a părinţilor noştri de mai înainte.
Azi veti pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! Însă acum veţi merge în Dobrogea, nu în calitate de cuceritori, ci de prieteni, ca fraţi al locuitorilor, care de azi înainte sunt concetăţenii noştri.
Soldaţi! În această nouă Românie veţi găsi o populaţie care în cea mai mare parte este deja românească. Însă veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte credinţe. Toţi aceştia, care devin membri ai Statului român, au aceleaşi drepturi la protecţiunea şi la dragostea voastră…
Aşadar, drum bun soldaţi şi Dumnezeu să vă aibă în pază.
Gândul meu vă însoţeşte neîntrerupt.
Trăiască România!”

În urmă cu 138 de ani , În ziua de 14 noiem­brie 1878, Princi­pe­le Domnitor Carol I a emis o Pro­clamaţie către locuitorii Dobrogei şi un “Ordin de zi către Armată”, ambele marcând acest eveniment solemn. Provincia danubiano – pontică începea evoluţia către moder­nitate, având ca moştenire insu­ficientă dezvoltare economică, pe de o parte, iar pe alta, mul­ticul­turalismul tolerant, aducător de tradiţii specifice. Revenirea Dobrogei la statul român a avut o importanţă istorică covârşitoare, cu ajutorul căreia a avut loc procesul de unificare naţională, urmând ca noua parte compo­nentă să devină poarta de comunicare a româniei cu restul lumii.

Prin Tratatul ruso-turc de la San Stefano ( 3 martie 1878), Imperiul Otoman ceda Provincia Dobrogea Rusiei, iar Congresul de pace de la Berlin (1 – 13 iulie 1878) a recunoscut Independenţa României în a cărei componenţă intrau Dobrogea cu Delta Dunării și Insula Şerpilor.

“Locuitorii Dobrogei sunt adevărații proprietari ai ei și dreptul nostru istoric alături cu posesiunea lor de fapt, se poate compara cu un hrisov vechi, domnesc, alăturea cu proprietatea reală, mai ales când n-a fost acest drept istoric cauza intrării noastre în război, mai ales când am declarat că nu trecem Dunărea ca să cucerim. Afară de Delta Dunării și insulele, care sunt incontestabil ale noastre, căci ne-au fost hărăzite și prin Tratatul de la Paris și se țin de noi chiar prin natura teritoriului, apoi, fiind nelocuite, nu ne impun datoria de-a ține seamă de voința legitimă a altuia, teritoriul Dobrogei îl primim, într-adevăr, dar numai cu un titlu veritabil de drept, cu consimțământul populațiunilor.”scria Mihai Eminescu la 19 august 1878.

30,270 total views, 1 views today

Adresa de e-mail la care vrei să primeşti ŞTIREA atunci când se întâmplă :

Distribuie articolul

Google1YahooMyspace

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>