In memoriam: OCTAVIAN PALER

“Noi astăzi suntem o ţară de oameni singuri. Atât de singuri, încât până şi nefericiţii nu sunt solidari între ei…”

Ocrtavian Paler

 

„Am învățat că indiferent de cât suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta” Mi-ai fost prieten. Și mi-ai fost părinte. Și mi-ai scris cărțile pe care le-am purtat prin viață. Așa după cum te-am purtat pe tine, cel cu care am avut atâtea “polemici cordiale” (!) Tu m-ai învățat că “Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic”. Și-am pătimit adesori. Pentru asta. Vine o vreme când obosești să te tot justifici. „Acesta pare să fie trecutul, un limbaj.”

“Mă pot uita, oare, în oglinda spartă a memoriei mele fără teama că am ratat tocmai ceea ce n-aș fi vrut să ratez?” Ai fost lângă mine, Maestre, chiar și atunci când n-ai mai fost. M-am trezit de multe ori gândind cu crezurile tale. Cuvintele și Nopțile. Și digul. “Fericiți cei ce dorm fără să se teamă de vise”…Am trăit cu retorica întrebărilor tale. Cu speranța că, odată, cândva, voi înțelege. “Aceasta să fie, totuși, menirea înțelepciunii? De a ne pune la dispoziție un deșert confortabil?”

“Dumnezeu a creat lumea în așa fel încât să regretăm aproape totdeauna prea târziu. Dumnezeu a creat omul, însă l-a lăsat pe diavol să-l finiseze, iar diavolul n-are măsură…/ Am văzut cum se golește clepsidra și cineva dintre noi spunea că și mormintele mor, nu numai cei care-au coborât să le umple, și poate așa trebuie, altfel mormintele ar cuceri lumea. Suntem obosiți dar acum știm ceea ce știu și zeii. Și poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înșine lucrul cel mai important pe care trebuie să-l știe un om. Această dragoste, această lumină și vântul care nu ne cruță, care ne obligă să ne-aducem totul aminte…”

Suntem mai singuri fără tine, Maestre. Mai singuri. Mai săraci . Și mai triști.“Noi astăzi suntem o ţară de oameni singuri. Atât de singuri, încât până şi nefericiţii nu sunt solidari între ei…Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna. Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată”. M-ai învățat că a muri înseamnă a te muta într-o stea. Și de atunci nu contenesc să privesc cerul înstelat. Și să scriu. Pentru că tu mi-ai spus : “scrisul, ca și vorbitul, poate liniști durerile sufletești”. “O viață mediocră poate fi justificată. Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne oprește să visăm fără măsură”.

4,182 total views, 1 views today

Adresa de e-mail la care vrei să primeşti ŞTIREA atunci când se întâmplă :

Distribuie articolul

Google1YahooMyspace

Un Raspuns la In memoriam: OCTAVIAN PALER

  1. Adrian Cosereanu 22 noiembrie 2015 at 15:28

    Articol foarte bun si chiar ancorat in trista actualitate din Romania. Paler a fost si ramine o valoare a gindirii, cu o logica impecabila, dar cu un mare defect din prisma neamului romanesc si anume amplitudinea implicarii lui in noul sistem. Chiar daca este provenit dintr-o etnie, la origini, care valorifica si nu construieste, pentru ca este mai usor, el era un nume de notorietate, care putea fi in primul rind al unei “delegatii” de tineri, cel putin pentru a-i educa in sensul a ceea ce trebuie sa ceara si cum trebuie sa o faca. Oricum, ramine, ca noi, cu nume de notorietate mai redusa, sa incepem sa gindim, pentru ca cei care au gindit, au cam plecat. Ce nu au avut ei acest tip de ginditori si putem noi sa avem: dorinta de actiune, coroborata cu gindirea lor. Cu o conditie: trebuie sa ne rezervam timp pentru citit….

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>