Conecteaza-te pe Twitter

La Periprava, la Gherla, la Jilava, la Chilia Veche, la Canal…Era la fel. “Vinovații fără vină cer să se facă lumină”

Țăranii care aveau o palmă de pământ în satele dobrogene și s-au opus colectivizării au fost ridicați din bătătură și încarcerați la Gherla, la Jilava, la Periprava, la Salcia cu statut de deținut politic. Pentru că “au acționat în mod dușmănos la adresa ordinii sociale”. Pentru că ar fi vrut „să răstoarne guvernul” după cum mi-a mărturisit un suflet de om smuls cu brutalitate chiar la începutul vieții din spațiul firescului și aruncat în mijlocul celor mai cumplite atrocități. Petre Anton era un tânăr țăran din Isaccea care se pregătea să termine o școală, să-și întemeieze o familie. Avea șapte hectare de pământ, o căruță trasă de boi, o vacă și o mamă văduvă care-și mai aștepta soțul mort pe front chiar în 1941. Petre Anton nu făcea politică dar avea opinii. Credea că are dreptul să muncească pământul pe care l-au muncit bătrânii lui. Petre Anton era tânăr în anul 1958-1959. Si era revoltat. Așa a rămas până la sfârșitul vieții. Revoltat, nemulțumit, Petre Anton era mâhnit că nimeni niciodată nu i-a cerut iertare, lui și altor mii și mii de oameni, pentru faptul că au fost tratați cu bestialitate în pușcăriile morții, nevinovați fiind. Înainte de coșmarul care i-a șters zâmbetul de ţăran tânăr și sănătos de pe chip…i-a așteptat cu înfrigurare pe americani. După ce s-a întors din pușcărie a tot așteptat să vină cineva la căsuța lui de pe culmea Isaccei și să-i spună ceva. Orice. Să-i explice. Să înțeleagă. După un timp nu a mai așteptat nimic.  Imaginile infernului pe care l-a trăit în pușcăriile morții l-au urmărit până-n cea din urmă clipă.  Urmăriți în continuare mărturiile lui Petre Anton din Isaccea, județul Tulcea, cu puțin înainte de a pleca într-o lume mai bună.

 

4,796 total views, 5 views today

Adresa de e-mail la care vrei să primeşti ŞTIREA atunci când se întâmplă :

Distribuie articolul

Google1YahooMyspace

2 Raspunsuri la La Periprava, la Gherla, la Jilava, la Chilia Veche, la Canal…Era la fel. “Vinovații fără vină cer să se facă lumină”

  1. allenatore 17 noiembrie 2013 at 0:00

    au fost vremuri tulburi. pentru taranul roman cu o bucata de pamant a fost echivalent cu infernul

    Răspunde
  2. Adrian Cosereanu 24 noiembrie 2015 at 7:57

    Privind retrospectiv, fara discutie ca arata a fi fost vremuri grele pentru noi cei ce nu le-am trait la intensitatea reala. Dar eu cred ca ar merita sa fie facuta o analiza mult mai complexa. Taranul roman a trait aceste clipe, multi dintre ei nu au intrat la puscarie si au ajuns sa aiba ocazia de a-si trimite copiii la scoli la orase, la facultati si alte forme de invatamint gratuite. Au ajuns ingineri, doctori, cercetatori, strungari, frezori si asa mai departe, ceea ce vechiul regim nu facea ci ii tinea in intuneric si la sapa de lemn. Acesti tarni au invatat in cadrul CAP urilor o serie de lucruri in domeniul uneltelor si echipamentelor la care dealtfel nu ar fi avut niciodata parte, pentru ca in timp ce saracia lor era mai mare, “boierii” isi duceau doamnele la coaforurile de la Paris sau Viena. Sa ne gindim ca numai un singur actor din pleiada de actori de mare calitate pe care i-a avut Romania, este nascut, crescut in Bucuresti, Mircea Albulescu, in rest, sint veniti la stidii si completarea carierei actoricesti, din provincie. Citi mari actori ca si ei au mai provenit, daca ii mai avem in generatia tinara au venit de la tara si au ajuns intr-o situatie de recunoastere mondiala? Sigur, a fost un fenomen fortat, dar sa nu uitam ca crearea de asociatii agricole a avut si are loc in tarile capitaliste dezvoltate, aspciatii care mor pe picioare, daca marimea lor nu este corespunzatoare pentru a putea cit de cit face fata competitiei cu marile corporatii agricole. Sa nu uitam ca in aceasta perioada “prospera” capitalista, taranul nu mai este mindru ca este taran, scolile de la sate s-au transformat in circiumi sau au fos darimate fara ca cineva sa le renoveze, sa nu uitam ca de acolo, din acel mediu de unde au provenit valori la Olimpiadele de tot felul, nu mai vine nimic. Din pacate, sintem in situatia in care condamnam trecutul lasind sa ne distruga prezentul si viitorul, atit pe noi cit si pe copiii nostrii, im final luindu-ne in totalitate sansa evolutiei. Atentia ne este distrasa de niste monstrii imbogatiti peste noapte, pentru care este mult mai usor sa ne faca critici ai unor timouri decit sa colaboreze pentru crearea unor vremuri mai bune. Acceptam si ne ducem in abisuri, iar ei devin din ce in ce mai bogati. De ce nu auzim povestea taranului de la tara actuala, care nu mai are loc in habitatul lui, care nu poate plati 250 de euro chirie pentru copilul lui pentru a studia si nici plata facultati, care oricum este la un nivel net inferior calitativ fata de ce a fost, nu o mai poate face? Sintem obisnuiti sa criticam ceea ce nu mai exista, dar a creat valori si sa fim de acord cu saracia progresiva care se asterne peste noi doar de dragul de a devenii critici fara licenta. Viitorul este sumbri pentru cei ce gindesc sub aceasta forma si se duc la piata si se intreaba de ce taranul vine sa cumpere legume iar noi le luam pe cele din Turcia, Olanda si alte tari, produse in conditii care in final ne duc pe patul spitalelor, intr-un final in care nu mai avem nici macar puterea sa mai criticam… ii lasam pe altii sa o faca si sa moara si ei.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>